Curtea principală a moșiei era una impresionantă, cu o clădire din zid care găzduia 15 camere, două saloane generoase și diverse anexe, inclusiv o baie, ghețărie, seră și o sală de flori. În jurul acesteia, o grădină amenajată, splendidă, se întindea pe 10 hectare, având un iaz și diferite specii de pomi fructiferi.

Pe lângă complexul rezidențial principal, moșia includea anexe variate: o locuință din lemn cu patru camere și două antreuri pentru personalul angajat, grajduri, șoproane și o clădire destinată depozitării cerealelor. Alte clădiri, menționate includ cea dedicată rotăriei, care avea și o pivniță pentru servitori. Spre limita proprietății, în „Coteni”, existau 20 de locuințe cu o cameră și o sală fiecare.

Un Centru de Activitate Economică și Socială

Dersca nu era doar o simplă moșie agricolă, ci și un important hub industrial. Aici există o fabrică de spirt, o moară și o lăptărie. Fabrica, de dimensiuni mari, includea un subsol și două etaje, dotată cu 24 de încăperi și unele depozite pentru conservarea produselor. În curtea fabricii se aflau mai multe clădiri auxiliare, inclusiv grajduri și un hambar pentru utilaje agricole. Administratorul moșiei beneficia de o reședință dintr-o clădire civilizată, unde găzduia cinci camere la subsol și șapte la parter.

În satul Dersca, familia Burbure deținea și o curte veche, cu o structură de două etaje și un total de nouă camere, împreună cu alte anexe diverse, inclusiv grădini de pomi fructiferi și locuințe pentru pădurari.

Filantropia Familiei Burbure

Aceste proprietăți și activități sociale au fost coordonate de Hector și Maria de Burbure, împreună cu urmașii lor, familia intrând ulterior în posesia moșiei. Eduard de Burbure, la începutul secolului 20, s-a distins prin gesturi de generozitate, donând terenuri pentru școli și spitale. În 1902, el a oferit comunității Dersca un teren pentru construcția unei școli, urmat de donația, în 1907, a unei clădiri pentru un spital județean, un act ce a fost autorizat de autoritățile locale.

Generozitatea celor de Burbure continuă să fie găsită și în actele lor ulterioare, când Eduard a sprijinit școala din Dersca cu două camere pentru a înființa un alt învățător, având în minte nevoile comunității locale. În 1938, soții Burbure au preluat patronajul școlii din Dersca, asigurând elevilor mese calde.

Recunoașterea Modernizării Agricole

De-a lungul anilor, moșia Dersca a fost un exemplu de succes agricol, unde activitățile erau organizate profesional. Ministrul de Interne, V. Lascar, a vizitat proprietatea în 1903, recunoscând eforturile de modernizare și îndemnând agricultorii să continue să dezvolte agricultura locală.

Eduard de Burbure și administratorul său, Al. Marin, au devenit parteneri de afaceri, înființând o firmă ce opera în domeniul spiritelor. La expoziția agricolă din 1905, familia a fost premiată pentru calitatea produselor agricole. Mai târziu, Eduard a organizat prima expoziție agricolă locală în 1924, dar contribuția lor la dezvoltarea comunității nu este pe deplin recunoscută astăzi.

Informațiile factuale principale provin din comunicările autorităților și relatările presei naționale, inclusiv Monitorulbt.ro. Textul a fost redactat editorial pentru a oferi o înțelegere clară a moșiei Dersca și a impactului său.

De reținut

Istoria moșiei Dersca ilustrează rolul vital al proprietarilor de teren în dezvoltarea comunităților locale. Cunoașterea contribuțiilor acestor figuri istorice este esențială pentru a aprecia infrastructura actuală. Astfel, explorarea arhivelor locale poate oferi lumina asupra altor povești valoroase din istoria comunității botoșănene.