Un moment de referință în cariera sa a fost înființarea Societății Anonime Române de Automobile în 1910, cu sediul inițial în fostul Garaj Prager de pe Calea Victoriei 9. Conducători ai acestei inițiative erau Gustav Bruckner și Eduard de Burbure, printre fondatori numărându-se și personalități ca D. C. Bogdan și Mihail Cantacuzino. Această asociație își propunea să existe pe piața românească autospeciale de calitate, adaptate la realitățile locale. Este menționat, de asemenea, în publicația „Minerva” din 27 iulie 1910, intentia de a construi ulterior o facilitate modernă, inspirată din standardele europene. Cerințele principale pentru vehicule erau durabilitatea pe drumurile românești, adesea problematice, și costurile reduse asociate întreținerii. În acest context, modelul PIPE, cu o putere de 12-18 cai și o greutate de 600 kg, a fost considerat ideal datorită robusteței și ușurinței de întreținere.

Extinderea afacerilor și provocările întâlnite

În intervalul 1910-1912, Eduard de Burbure a continuat să dezvolte afacerea, mutând garajul dintr-un spațiu îngust pe strada Corabiei într-o nouă clădire, pe strada Luterană, nr. 29-31. Aici, a creat un mediu modern, deschizând un magazin dedicat accesoriilor auto și o expunere de vehicule. De asemenea, în acest nou spațiu era disponibil ghidul „Călăuza tuturor drumurilor din România”, elaborat de Ch. Popescu-Țintești sub patronajul unui comitet cu membri precum Nicu Cerkez și Iuliu Zane.

Înainte de aceste inițiative comerciale, de Burbure s-a făcut remarcat prin participarea sa activă la cursuri și competiții automobilistice. Una dintre cele mai importante realizări a fost călătoria București-Milano-Paris, realizată în 13 zile cu un automobil cu o putere de 10 cai. Această reușită a dus la o provocare publică din partea lui Leon Leonida, care, printr-o scrisoare deschisă în „Dimineața” (6 aprilie 1911), i-a propus lui de Burbure o rivalitate în care să aleagă un vehicul dintr-un număr considerabil de mărci disponibile, inclusiv Adler și Peugeot, având ca miză 20.000 de lei.

Refuzul provocării și alte expediții

De Burbure a refuzat provocarea lui Leonida, interpretând-o ca fiind repetări inutile, dar a folosit ocazia pentru a sublinia succesul călătoriei sale. Leonida a reacționat în „Adevărul” (aprilie 1911), argumentând că a fost o expediție, nu o competiție, și că performanța sa putea fi replicată. De Burbure, care a declarat că nu obisnuiește să răspundă prin presă, nu a mai continuat schimbul de corespondență cu Leonida, conform „Universul” (7 aprilie 1911). El a explicat că evenimentul a fost un „raid” și că a avut loc pentru a demonstra rezistența automobilului Dublu-Faeton Torpado, condus de el și de directorul general al fabricii „Mors”, Hardt, în cadrul unui turneu de rezistență făcut în România.

De asemenea, de Burbure a fost implicat în activități variate de-a lungul carierei sale. Pe 26 iunie 1907, a fost parte dintr-un grup de excursioniști care a parcurs un traseu diferit din Botoșani până la Constanța. De asemenea, în octombrie 1908, a luat parte la concursul de regularitate între București și Pitești, având și alții ca Ion Brătianu alături.

Informațiile factuale principale provin din comunicările autorităților și relatările presei naționale, inclusiv MonitorulBT.ro. Textul a fost redactat editorial pentru contextualizarea subiectului.

De reținut

Povestea lui Eduard de Burbure de Wesembeck este un exemplu de inițiativă și determinare pentru localitatea Botoșani. Acesta ne arată legătura istorică a orașului cu automobilismul, o legătură ce continuă să se dezvolte și în prezent, reflectând importanța tradițiilor și inovației în transport. Deși infrastructura s-a îmbunătățit de-a lungul anilor, provocările de mobilitate rămân actuale, întărind ideea că spiritul de aventură este esențial și pentru șoferi în timpurile moderne.