Între septembrie 2024 și septembrie 2025, un număr de 1.455 de firme românești au înregistrat exporturi totalizând în jur de 13 miliarde de lei către Orientul Mijlociu, în timp ce 1.352 de companii au importat bunuri din această regiune, având o valoare de 3,6 miliarde de lei. Cele mai importante piețe pentru exporturile românești includ Arabia Saudită (27%), Israel (23%) și Iordania (15%). Emiratele Arabe Unite sunt cele mai reprezentate în numărul de exportatori (27%), dar contribuția lor în valoare este de doar 13%. În ceea ce privește importurile, România achiziționează majoritar din Arabia Saudită (37%), Israel (34%) și Emiratele Arabe Unite (aproximativ 13%).

Conexiunea piețelor orientale cu exportatorii români

Potrivit analizei BNR, 17,3% dintre exportatori au o dependență moderată, beneficiind de peste 20% din vânzările lor din aceste piețe. Pe de altă parte, 9,2% dintre aceștia depind în mare măsură de rutele comerciale din Orientul Mijlociu, având o proporție semnificativă din cifra de afaceri provenind din acest segment. În ceea ce privește importurile, situația este mai puțin stringentă: 13,7% dintre firmele românești au o legătură moderată cu furnizorii din regiune, iar doar 6,6% se bazează significant pe aceștia.

Importurile sunt în mare parte dominate de uleiuri petroliere, care constituie 40% din total, în timp ce bunurile comerciale rămân sub 2% fiecare. În sectorul serviciilor, România prezintă un surplus, având exporturi de 2,2 miliarde de lei și importuri de 1,3 miliarde de lei, cele mai multe dintre ele provenind din Israel și Emiratele Arabe Unite, care cumulează aproape 80% din totalul volumei. Serviciile informatice constituie aproximativ 30% din totalul exporturilor, urmate de servicii tehnice (11,2%) și telecomunicații (10,7%).

Expunerea indirectă și impactul acționariatului

Un factor important al influenței din această regiune îl reprezintă acționariatul companiilor. În România, există 8.629 de firme controlate în proporție de peste 50% de acționari din Orientul Mijlociu, majoritatea provenind din Israel. Deși aportul acestor companii la economia națională este relativ modest (sub 1% din cifra de afaceri), datoria externă pe termen lung, care se ridică la circa 6,5 miliarde de lei, reprezintă o îngrijorare.

Dincolo de expunerea economică directă, riscurile indirecte sunt semnificative, mai ales datorită creșterii prețurilor la combustibili și gaze, care afectează multe afaceri. Dintre cele 246.000 de firme active, 68.700 sunt considerate vulnerabile, având cheltuieli pentru combustibili și gaze ce depășesc 10% din totalul cheltuielilor. Deși constituie doar 8% din numărul total de firme, aceste companii au generat o cifră de afaceri de 339,2 miliarde de lei.

Pe sectoare, proporția celor vulnerabile este cea mai mare în servicii (55%), construcții (13%) și agricultură (12,4%). Cea mai mare vulnerabilitate se observă în agricultura, cu 31,2%, urmată de industria extractivă (28%) și utilități (13%). Din punct de vedere financiar, aceste firme nu manifestă slăbiciuni notabile, având o rentabilitate financiară (ROE) mediană superioară celei generale a economiei.

Sectorul bancar din România este relativ protejat, neavând expunere directă la riscurile generate de conflict; valoarea creditelor către contrapartide din Orientul Mijlociu era de 309 milioane de lei în decembrie 2025, un procent nesemnificativ din total. Totuși, expunerea indirectă a băncilor față de firmele vulnerabile poate genera riscuri pe termen lung.

Informațiile factuale principale provin din comunicările autorităților și relatările presei naționale, inclusiv MonitorulBT.ro. Textul a fost redactat editorial pentru contextualizarea subiectului.

De reținut

Cetățenii din Botoșani, asemeni altor comunități din țară, resimt deja efectele indirecte ale tensiunilor internaționale, mai ales prin creșterea prețurilor la carburanți și gaze. Companiile locale, în special cele din domeniile transporturilor și agriculturii, se află sub presiune din cauza costurilor operaționale crescute, ceea ce poate duce la o creștere a prețurilor pentru consumatori. Este esențial ca firmele să exploreze alternative și să diversifice sursele de aprovizionare pentru a face față fluctuațiilor pieței globale.