Evoluția Anchetei Judiciale

În acea perioadă, procurorul Leonescu, după ce a luat declarația lui Mihai Ciulei, a fost de acord cu relatările acestuia — „Dacă am declarat d-nei Epureanu că am umblat în lada de fer, este pentru că am vrut să fiu corect față de familie, căci, în cele din urmă, dacă nu aș fi spus eu, nu s-ar fi aflat și nu s-ar fi cunoscut din cauza acelui servitor fidel ce nu ar fi dezvăluit nimic la nimeni, chiar și sub tortură” („Dimineaţa”, nr. 1357, 21 noiembrie 1907, p. 2) — avea planuri să se întoarcă la Iași și să finalizeze investigația. Totuși, un ordin telegrafic primit în toiul nopții de la ministrul justiției a schimbat situația, cerându-i să asiste la deschiderea lăzii de fier. În urma acestei acțiuni, s-a descoperit un singur testament, în contrast cu scrisoarea lui Capșa, care menționa existența a două documente; cel de-al doilea se afla, conform celor ulterioare, în posesia lui Mihai Ciulei.

Acuzații și Implicarea Autorităților

Această descoperire a intensificat rapid acuzațiile din partea familiei Capșa, care l-a acuzat pe Ciulei de schimbarea documentului testamentar. „Convingerea noastră este că d. Ciulei a substituit testamentul din lada de fer și l-a înlocuit cu al treilea testament, afirmând că l-a restituit în timpul vieții lui Capșa, însă suntem convinși că acesta a fost păstrat de el,” a afirmat familia (Ibidem). Situația a generat un interes public crescut și a determinat o investigație mai riguroasă din partea ministrului, care a solicitat procurorului Leonescu să se prezinte în București pentru a oferi o evaluare amănunțită a cazului.

Moștenirea lui Capșa: O Descoperire Surprinzătoare

Paralel cu desfășurarea anchetei, presa a dat publicității conținutul testamentului lăsat de Constantin Capșa. Documentul, datat 2 ianuarie 1907, a contrazis informațiile familiei privind o dată din 1905. Indiferent de aspectele de dată, conținutul testamentului era similar, iar Capșa a decis să lase bunurile unor persoane care i-au fost apropiate, nu rudelor sale.

Conținutul testamentului includea următoarele stipulări:

• Pentru Elena Ciulei, fiica prietenului său Mihail I. Ciulei și a doamnei Coca Ciulei, a fost destinată proprietatea de pe Strada Primăriei Nr. 20 din Botoșani, incluzând toate clădirile și spațiile aferente, precum și terenul respectiv, exact așa cum fusese cumpărat și deținut de testator. Actul de vânzare, autentificat legal, era păstrat în lada de fier, într-o cutie mică. Proprietatea era asigurată la „Naționala” sub polița nr. 187567, toate ratele fiind achitate, asigurarea expirând între 15 și 27 ianuarie 1908, fiind liberă de sarcini financiare. De asemenea, Elena Ciulei urma să moștenească toate bunurile mobile din casă și celelalte încăperi. O condiție specifică era obligativitatea plății vechiului servitor, Ion Grossu, a unei sume anuale de două sute patruzeci de lei, pe durata vieții acestuia, sumă ce urma să fie plătită în două sau patru tranșe, conform preferințelor lui Ion Grossu, fără formalități suplimentare.

• Ion Grossu, servitorul loial, care i-a fost alături lui Capșa timp de peste 27 de ani, a primit o moștenire consistentă. Aceasta includea un titlu de rentă amortizabilă, cu o valoare de cinci sute (500) lei, activ ce era păstrat într-un dulap al lăzii de fier, împreună cu cupoanele de plată începând cu 1 octombrie 1907. De asemenea, Grossu urma să primească și sumele rămase după înmormântarea testatorului. În plus, erau incluse diverse bunuri personale: ceasul de argint cu lanțul aferent, articolele de îmbrăcăminte, inclusiv toate hainele (cu excepția paltoanelor și a blănii mari), toate cojoacele, precum și mantalele, căciula și pălăriile moi. Grossu a moștenit lădița verde din odaia din fund, inclusiv obiectele din ea, și lacătele aferente, iar lista continua cu diverse textile menționate.

De reținut: Cazul testamentului lui Constantin Capșa continuă să stârnească întrebări nu doar cu privire la legalitatea și validitatea moștenirii, ci și în raport cu dinamica relațiilor sociale și morale ale timpului, evidențiind complexitatea procesului de finalizare a actelor legale și legătura dintre individ și averea sa.